Hide and seek…

Dacă vezi pe cineva fără zâmbet, dă-i unul de-al tău.

Shadows fill an empty heart
As love is fading,
From all the things that we are
But are not saying. 

Read More »

An eye for eye only ends up making the whole world blind. 

Mahatma Gandhi

Retardo-mania este un articol interesant pe care-l puteţi citi pe blogul Anei.

"De ce un bărbat părăsit devine ipocrit? Cum ar putea el să creadă vreodată că după o relaţie de, să zicem, mai mulţi ani, poate deveni dintr-odată (dar cu multe antecedente) rece, impersonal, indiferent. Devii protocolar începând să-i vorbeşti cu "bună ziua", ocoleşti o eventuală întâlnire. O fi vreun "efect de seră" care retardează creierul omului?

Eu nu cred. N-ai cum. Nu mi se pare normal. Mă jigneşti! Mai gândeşte-te… poate undeva, într-un colţ, mai găseşti puţin suflet şi respect."

Aştept cu interes o reacţie din partea bloggerilor bărbaţi. Cine ne explică şi nouă cum stă treaba de fapt?

Bună.

Aş vrea să ştiu cine eşti…

Păstra oglinda cea nouă ascunsă în cămară, nedesfăcută. Ezitase multă vreme să o aducă în dormitor, dar acum simţi că a venit vremea. Trebuia să privească lucrurile şi din alt unghi, din altă lumină.

Cu mult curaj, desfăcu repede cutia de carton şi văzu o oglinda mare şi frumoasă. Se uită atent în stânga, în dreapta, apoi se întoarse. "Da, ştiu", gândi, sprijinind oglinda plină de lumină de peretele ferestrei. Acum, camera era imensă şi chiar dacă era doar o iluzie, ei îi plăcea priveliştea.

Privind mai atentă în sticla cea nouă, îşi dădu seama că are plete. Nu se mai privise de mult timp aşa, pe de-a-ntregul, de sus până jos. Câteva bucle inocente îi alintau umerii, coborând apoi timid în jos, pe spatele încordat.

Avea un păr brunet-maroniu, cu nuanţe delicate de auriu şi roşcat. În oglindă, soarele îi alinta suviţele şi o făcea să pară şi mai copilă. Nemachiată şi doar cu un prosop în jurul corpului, se uita cu uimire în ochii adânci ai fetei care tocmai răsărise în faţa ei.

Dincolo, în oglindă, o altă lume se anima în fiecare secundă. Buclele dansau cu vântul care intra pe furiş prin fereastra întredeschisă, lumina îi scălda pleoapele grele, liniştea o încălzea. Un gând îi trecu prin minte şi tresări brusc.

Pletele îi aduceau aminte de el, de clipele când o mângâia timid şi tandru, o ţinea în braţe, îi savura parfumul şi îi spunea că părul ei este moale şi miroase frumos…

"Doar câţiva centimetri în sus, până la umeri…", îşi spuse. Luă foarfecele de pe masă şi oftă.

Bucle vechi, reflectate într-o oglindă nouă, străine. Acele plete parfumate nu erau ale ei. Erau ale lui, iar el nu mai era.

Curând, pe jos se adunară fire lângă fire, bucle lângă bucle. Tot parfumul din pletele ei se răspândi în oglindă…

…Şi nu uita: electrificarea nu s-a făcut concomitent în toată ţara, ci pe rând. 

Aşa că o să ajungă şi la tine lumina.

Sărut'mâna, mama!

In three words I can sum up everything I’ve learned about life: It goes on. (Robert Frost)