Retardo-mania
Gânduri, Unele peste altele, Întrebări July 25th, 2008Retardo-mania este un articol interesant pe care-l puteţi citi pe blogul Anei.
"De ce un bărbat părăsit devine ipocrit? Cum ar putea el să creadă vreodată că după o relaţie de, să zicem, mai mulţi ani, poate deveni dintr-odată (dar cu multe antecedente) rece, impersonal, indiferent. Devii protocolar începând să-i vorbeşti cu "bună ziua", ocoleşti o eventuală întâlnire. O fi vreun "efect de seră" care retardează creierul omului?
Eu nu cred. N-ai cum. Nu mi se pare normal. Mă jigneşti! Mai gândeşte-te… poate undeva, într-un colţ, mai găseşti puţin suflet şi respect."
Aştept cu interes o reacţie din partea bloggerilor bărbaţi. Cine ne explică şi nouă cum stă treaba de fapt? 
July 26th, 2008 at 2:21 am
no psihic mis neverlandian, dar o data pot accepta ce sunt si fizic, iar raspunsul este simplu noi cand iubim pe cineva nu uitam niciodata acea persoana si nu ne putem desparti dintr-o data, chiar daca sentimentele numai sunt atat de puternice, inca mai exista ceva acolo, amintiri, dorinta de a nu fi singuri, faptul ca acea persoana a fost alaturi de tine in niste momente mai dificile. Dar, in acelasi timp nu vrem sa dam sperante desarte acelei persoane, nu vrem sa se afle despre slabiciunea noastra ce poate fi exploatata…asa ca facem ceea ce am fost invatati inca de mici, ne ascundem sentimentele, aratam un aer de superioritate ca si cum noi suntem deasupra voastra si nu ni se pare nimic in neregula cu faptul de a avea o relatie de amicitie dupa o relatii cu implicatii sentimentale de mai multi ani. Ma rog asta e doar opinia mea, insa, fiecare barbat are probabil ceva in comun cu mine.
d.c.’s last blog post..Atentie!!
July 28th, 2008 at 5:04 pm
Nu toti barbatii parasiti devin ipocriti: majoritatea lor .
BlogNews’s last blog post..Ziarele de calitate mai au nevoie si de un pic de tabloidizare.
July 28th, 2008 at 8:01 pm
Un barbat parasit??? Pai ceea ce descrie persoana respectiva prin “ipocrit” e un comportanemt de inteles pentru cineva care a fost parasit. Tine de stima de sine elementara sa se indeparteze. Doar i-a ranit sentimentele si l-a umilit, ce s-ar astepta, sa-i zambeasca larg si sa-i aduca flori?
Astea-s aere de “printesa” egoista. Daca l-ai parasit, ce mai vrei de la el, s-a dovedit deja si i-ai aratat-o clar ca nu e destul de bun. Dar e usor sa uiti ca barbatul ala avea si el sentimante, macar de respect de sine daca nu si ceva indreptat catre tine. Si e al naibii de funny sa mai si razi de eldupa ce l-ai parasit cu o atitudine de genu “nu pot sa cred cat de inferiori sunt barbatii” – facand, culmea si generalizarea de rigoare.
Bineinteles, ce-am scris mai sus nu se aplica daca ea l-a prins pe barbatul respectiv inseland-o. Dar in cazul asta nu inteles ce-ar mai vrea de la el dupa ce-l paraseste. Ar fi demn pentru ea sa nu mai vrea sa aiba de a face cu el.
Nu, nu ma impresioneaza, si nici nu ma simt ipocrit pentru ca sunt barbat. Si as fi madru sa am taria respectiva de a nu privi inapoi pentru cineva care nu priveste inainte.
July 28th, 2008 at 11:11 pm
Andrei, vorbim de un barbat “parasit” si ipocrit. Un barbat care nu are capacitatea sa priceapa ca un om (care intamplator a insemnat candva totul) nu se trateaza cu indiferenta. E de bun simt sa pastreze o “usa deschisa”, caci totusi a impartit ceva cu persoana in cauza.
Nu vorbim de un barbat aruncat in strada si nici de unul prins cu altele, ci de un barbat iesit dintr-o relatie (si nu el a fost cel care i-a pus capat), barbat care nu are capacitatea de-a pricepe ca oamenii nu se trateaza cu fundul, mai cu seama cei care candva au insemnat (aproape) totul.
Este demn nu ca cineva sa refuze orice cale de comunicare, ci sa inteleaga faptul ca suntem oameni, suntem fiinte inteligente (ne deoosebim de animale, totusi) si nu e firesc sa ‘intorci spatele’. Nu a mers relatia din punct de vedere sentimental, e ok, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne supunem ‘uitarii’ pentru simplul fapt ca nu suntem capabili sa acceptam. De multe ori o prietenie sincera este net superioara unei iubiri monotone.
Inca ceva: “as fi madru sa am taria respectiva de a nu privi inapoi pentru cineva care nu priveste inainte.” Poate ca acel cineva priveste inainte, dar unii barbati sunt prea orgoliosi sa priceapa faptul ca ambele sexe pot privi inainte, nu unul dintre ele musai inapoi.
Nu arunca, pastreaza. Ai iubit-o, deci n-are cum sa fie ‘de rahat’. De ce sa intorci spatele? Ah, e mai usor asa?
Si ne mai miram ca ajungem sa traim printre ignoranti…
July 31st, 2008 at 12:33 pm
Retardo-mania?!…Glumesti!..Incerca “Pustoaico-mania”!
Aaa..are o varsta fragila; totusi…”prietena cu fostul?!”…intr-un ambalaj agresiv de ipocrit?!…Cerseste “prietenie” pe blog?!
Low!!
Nu(!) ramai prieten cu persoana care mai ieri insemna mult pentru tine !! Cliseu?!
(Gandeste-te la ultimele-ti 3,4 relatii!
Da…iti face placere sa te reintalnesti cu o iubita cu care ai fost cateva zile/saptamani…in schimb..primesti parca un pumn in stomac cand revezi persoana candva iubita…”poate daca..[..]..poate am fi fost perfecti unul pt altul..
sau..poate nu..”
August 1st, 2008 at 1:12 am
@stranger: Nimeni nu cerseste prietenie pe blog, citeste mai atent. E vorba de revolta vis-a-vis de mentalitatea unui om care nu intelege ca terminarea unei relatii (ea a fost cea care i-a pus capat, nu el) nu inseamna sa intorci fundul. Simplu. Nu e vorba de cersit nimic, nu e vorba de chestii mai profunde.
Si te contrazic. Daca vrei, ramai prieten cu persoana care candva inseamna mult pentru tine. A fost ceva in viata ta, ati invatat lucruri impreuna sau unul de la la altul, iar daca ai pastrat-o/l-ai pastrat atata vreme langa tine.. de ce sa-i intorci acum spatele? Esti mai bun daca inchizi usa cu lacate, multe si grele? Nu.
Ma uit in spate si cu parere de rau iti spun ca nu ma pot gandi decat la 2 “relatii” mari si late (m-as gandi la 3-4 dar n-am de unde sa le scot si nici nu-mi arde sa le inventez). Am ramas cu amandoi prietena (in sensul de amica). Si mi-e mai bine asa decat daca as fi tinut ‘dusmanie’, sau daca am fi ajuns sa ne ocolim pe strada. A lasa o usa deschisa tine de educatie si de puterea de adaptare a fiecaruia.
Suntem, oameni, nu animale, iar asta ar trebui sa faca toata diferenta.